Munca materială și imaterială din spatele unui film documentar (2)

„Nici nu e clar ce e mai solicitant, presiunea autenticității sau actul de a performa. A fi sau a pretinde”. — Paul Myerscough

Les Glaneurs et la Glaneuse (dir. Agnes Varda, 2000)

În ce măsură munca unui personaj de film documentar poate fi considerată contribuție la estetica produsul final? În ce măsură recunoașterea acestei contribuții (prin creditare sau inclusiv prin remunerare) ar putea duce la un nou tip de film?

„Limitele ficțiunii sunt necesare pentru a separa munca de a juca de munca de a exista”, remarcă Silke Panse, autoarea unui articol intitulat ”The Work of the Documentary Protagonist, The Material Labor of Aesthetics”.

Spre deosebire de filmul de ficțiune, a fi lucrător într-un documentar nu este (astăzi, în 2020) echivalent cu a fi „la muncă”.

Les Glaneurs et la Glaneuse (2000) — documentarul lui Agnes Varda despre oameni care trăiesc din „resturi”, strângând legume rămase pe câmp sau la piață — este un exemplu foarte bun pentru „munca la imagini”. Pentru că protagoniștii lucrează atât la documentar, cât și la strânsul legumelor.

Ar putea avea personajele din filmele documentare un statut similar cu cel al actorilor? Probabil că nu, veți spune. Și veți argumenta că imaginea protagonistului de documentar nu este „studiată”. Nu este „lucrată”, modificată printr-un efort, prin repetiții, prin învățarea unui rol dintr-un scenariu. Și atunci, probabil că nu trebuie să fie niciun fel de proces artistic în spatele ei.

Dar atunci cum putem credita un efort care crește pe măsură ce rolul este mai important — exact ca în cazul interpreților de roluri principale? Cum ar arăta un peisaj cinematografic care ar recunoaște munca imaterială* a tuturor contributorilor?

[Va urma.]

*prin munca imaterială din procesul realizării unui film, mă refer fie la folosirea unor cunoștințe abstracte (a unor experți care își aduc contribuția la un documentar de investigație, de pildă), fie la folosirea unor aptitudini (actorie, regie, etc.).

/////////////////////////////////////////////////////////////////////

Despre autoare

Alina Manolache este regizoare de film documentar, producător și trainer. A obținut burse de creație la Paris, Lisabona, Grenoble, Nyon, Reykjavik, și a devenit cunoscută pentru documentarul său End of Summer, care a avut premiera internațională la Visions du Réel și a circulat ulterior în festivaluri, workshopuri, școli, proiecții comunitare. În prezent, pregătește debutul în lungmetraj (Copii pierduți pe plajă) și produce microdocumentare pentru companii.

Alina Manolache este regizoare și producătoare de film documentar. Din când în când, recomandă documentare faine pe care le găsește pe web. — alinamanolache.com

Get the Medium app

A button that says 'Download on the App Store', and if clicked it will lead you to the iOS App store
A button that says 'Get it on, Google Play', and if clicked it will lead you to the Google Play store